Putem spune că acest club a renăscut ca Pasărea Phoenix din propria-i cenuşă, atâta vreme cât, timp de 45 ani, această “cenuşă” nu putea fi văzută decât de către cei care erau “cunoscători” şi atâta timp cât prof. Alexandru ŞERBAN este membru de onoare, fondator al Clubului nostru. Fiind secretarul Clubului în perioada de “gestaţie” – perioada Clubului “Prietenii Rotary” până în 20 mai 1994, cât şi în primul lui an de existenţă, deci a “nou născuţilor” – vă rog să-mi îngăduiţi ca în această notă introductivă să prefaţez un scurt istoric pe care intenţionez să îl dezvolt în numerele următoare ale “Mesajului rotarian” în legătură cu renaşterea Clubului. Mă voi folosi de “termeni medicali”, întrucât sunt psihiatru şi medic în acelaşi timp.
Cum am spus deja, în numerele viitoare ale revistei noastre intenţionez să rememorez în secvenţe istorice construite, aspecte şi momente de activitate, de frământare şi de lucruri, cum ar fi:
Voi încerca să reconstitui şi să prezint fragmente de imagini, secvenţe, ajutat fiind de prietenii care au contribuit la realizarea lor, pentru ca în final, atât cei care ne-am alăturat succesiv, cât şi cei care nu ne-am cunoscut niciodată pe acest tărâm, să putem construi un “puzzle” care să ilustreze cei trei ani şi jumătate de când la Cluj se gândeşte şi se doreşte din ce în ce mai mult prezenţa oficial recunoscută a Clubului Rotary.
Această etapă poate fi considerată activitate de pionierat, de “apostolat” sau poate fi numită „istorie”, care nu ar fi fost posibilă fară aportul tuturor celor direct implicaţi ca membri fondatori, dar şi a tuturor celorlalţi prieteni simpatizanţi. Într-o formă sau alta ei au contribuit la reînfiinţarea Clubului şi considerăm ca o datorie de onoare să le mulţumim şi să-i invităm să rămână alături de noi: săteni, ziarişti, personal medico-sanitar, profesori, învăţători, oameni de afaceri, persoane cu funcţii oficiale administrative în aparatul de stat sau în organizaţii nonguvernamentale, cât şi mulţi, mulţi alţii.
Voi încerca să fiu cât mai concis (grea misiune !!!), dar şi cât mai aproape de adevăr, mulţumindu-le cu anticipaţie pentru ajutor celor cărora le voi cere sprijin să facem această reconstituire. Voi încerca, de asemenea, ca momentele grele sau cele neplăcute, să le prezentăm într-o manieră de “gândire pozitivă” adică, așa cum spune românul, “în tot răul este şi un bine!” Aceasta pentru a menţine tonusul optimist al atmosferei Clubului, al Revistei şi al celor care vor dori să se apropie de noi. “Sarcina” nu a fost uşoară, dar… nu a fost “suprapurtată”! Putem spune că a fost o “sarcină fiziologică”! “Naşterea” nu a fost fără dureri, s-a desfăşurat fără “anestezie”, fără administrare de “medicamente” perfuzabile “care să o precipite” sau să fie nevoie de “Intervenţie Cezariană”. “Nou născutul” a primit indice APGAR (nota pe care obstetricianul o acordă copilului în momentul în care deschide ochii pentru a vedea o lume nouă, inspiră aer pentru prima oară şi apoi ţipă pentru a-i anunţa pe toţi cei din jur că “a mai venit cineva” şi trăieşte!!!) a fost o notă superioară atâta timp cât Rotary International a trimis prin delegaţia engleză două medalii “Paul Harris Fellow” şi atâta vreme cât toate delegaţiile prezente: franceză, engleză, germană şi de la Bucureşti, soţiile membrilor clubului şi ceilalţi invitaţi la Festivitatea de înmânare a Chartei au avut aprecieri elogioase referitoare la întâlnirea şi întâlnirile cu “nou născuţii” de la Cluj.
Traian Tudor STRÎMBU,
secretarul Clubului „Prietenii Rotary”
secretar, membru fondator al Clubului Rotary Cluj-Napoca